Druckschrift 
1 (1486)
Entstehung
Seite
125b
Einzelbild herunterladen
 

Titulus.X.

det Pe. de pal̓. ſic. Talis aut eſt obligatus ad ſuffragiuꝫ ex ſtatuto ſuꝑioris. aut ex ꝓmiſſiōe propria. autrōne bn̄ficij accepti. Et caſu tenet̉. qꝛ ſuꝑiorpotuit obligare ad qd̓ faceret ī charitate: ſꝫ ſolūad ſub̓am facti. In ſcd̓o etiā caſu videt̉ teneat̉iterare. qꝛ ē viſil̓e ſe obligauerit ad dicēdū ī charitate: ſꝫ ſolū ad dicēdū vel faciēdū abſolutē. In tercio caſu tūc aut ē obligatꝰ ex cōgruitate tm̄: et tūctenet̉ iterare. aut ex ncc̄itate: tūc etiā tenet̉. qꝛtenebat̉ det̓minate ad iſtud vel illud. Unde illudtenetur iterare ſicut nec tenebat̉ facere: īmo nec tenetur aliud face̓ ſi fuerit miſſa. Cuiꝰ prīcipal̓ efficaciaē ex oꝑe oꝑato īmo ēt nec tenet̉ ſi ſit aliud ꝙͣ miſſa. qꝛvalꝫ ex charitate poſtulātꝭ ſuffragiū īt̓p̄tatiue bn̄ficij collatōem. qd̓ dici pōt qn̄ ex mādato vl̓ rogatu alteriꝰ ī charitate exiſtētis viui vel mortui. Alter eſtpctōr ſuffragiū faciat qͣſi ex ꝑſona illiꝰ al̓s facturꝰtūc ꝓdeſt ei. Si aūt noīe ſuo faciēs illi tm̄ applicarevellet poſſꝫ. Pe. pal̓. Itē q̄rit̉ vtꝝ tātū valeāt ſuffragia cōtinuata qͣntū ſuffragia ſil̓ multiplicata .i. tantū. xxx. miſſe dicte. xxx. dies: qͣntū. xxx. dicte ī vno die a diuerſis? Rn̄ſio Pe. de pal̓. vbi. adceleriorē liberatōeꝫ a purgatorio citiꝰ vidēdo deuꝫplꝰ valet accelerata multiplicatio. qꝛ ſacr̄m habituꝫtm̄ in ꝓpoſito nunqͣꝫ tantū valet ad pene remiſſioneꝫex oꝑe oꝑato: qͣntū ad actū exercitū. Sic̄ pꝫ de baptiſmo flamīs. forte eſt tādiu māſurꝰ ī purgatorioille ꝑpetuū fit āniuerſariū eis egeat. Sꝫ ꝯtinuata ſucceſſio tātū vl̓ plꝰ valꝫ ad meritū ml̓titudīs. qͥamagis ē ad honorē dei cōtinuatio taliū āniuerſariorum. Neutꝝ ergo ꝯdēnandū. qꝛ vtrūqꝫ fieri pōt bōaintētōe āniuerſarioꝝ: vt deꝰ clariꝰ videat̉ opꝰ magis ſibi honorificū. multitudo miſſaꝝ ſil̓ dicēdarūvt deꝰ citiꝰ miẜeatur: ne diutiꝰ torq̄atur. De indulgētijs.Capitulum. iij.Eindulgentijs nilexCp̄ſſe habemꝰ ex ſacra ſcpͥtura: ꝙͣuis ad inducat̉ illd̓ apl̓i. ij. ad Cor̄. ij. Siqͥd donauivobis ꝓpt̓ vos ī ꝑſona xp̄i. Nec etiā ex dictꝭ ātiquoꝝdoctoꝝ: ſꝫ modernoꝝ. Dr̄ tn̄ Greg. īpoſuiſſe īdulgētias ſeptēnes ī ſtatōibꝰ rome. Et qꝛ ecc̄ia fac̄ ẜuatē credēdū qd̓ erret. Sciēdū aūt valēt ad remiſſionē culpe quā ſolꝰ deꝰ remittit aucͣtiue. de ꝯſe. di. iiij.nemo: ſed valēt ad remiſſionē pene debite peccatꝭ.ſeu ſolutōeꝫ fit theſauro eccl̓ie. Et dr̄ indulgētiaplena ẜm Pe. de pal̓. in. iiij. di. xx. ad remiſſionē pene mortaliū. Plenior reſpectu pene iniūcte mortaliū venialiū. Pleniſſima reſpectu pnīaꝝ ſolū iniūctarū: ſꝫ iniūgendaꝝ. Uel ſic. Plena reſpectu penemortaliū venialiū. Pleniſſima reſpectu ſolū pene: ſꝫ etiā culpe veīaliū. Poteſt em̄ vt videt̉ īdulgētiaꝫ inqͣntū hꝫ rōnē cuiuſdā abſolutōis remitti culpa veīalis ſicut ꝯfeſſionē gnaͣlē ſacr̄alem. Sꝫ ad reqͥrit̉ ꝯtritio ꝑfecta: ſꝫ aliqͣ ꝯtritio ſemiplēa: adiūcta papali abſolutōe ſe eſſꝫ ſufficiēs: ſic̄ ī adiūcta ep̄ali bn̄dictōe ſe non ſufficeret. Hec Pe. depal̓. ¶Claues aūt iſtiꝰ theſauri ad ip̄m erogādū plenarie hꝫ papa. dictū ē Petro. Tibi dabo claues regni celoꝝ ⁊cͣ. Particularit̓ ẜm qͣndā det̓mīatiōꝫ eiscōceſſaꝫ hn̄t ep̄i eorū ſuꝑiores: ptātē ad dādū indulgētias p̄ciſe ſb̓ditis ſuis alijs: ẜm Hoſti. extra depe. re. quō aūt. Inferiores ep̄is dare pn̄t īdulgētias: ſꝫ bn̄ pn̄t ꝯcedere ꝑticipatōꝫ bonorū fiūt ſb̓ditos ſuos qͥbuſcūqꝫ dūmō rōnabil̓r fiāt ī gr̄a ꝯſtitutis: al̓s eēnt capaces. Poſſunt aūt valere indulgētie ẜm Tho. Rich̓. in. iiij. ſolū viuis: ſꝫ et̄exiſtētibꝰ ī purgatorio. qn̄ .ſ. ī forma īdulgētie ꝯtinet̉

facit vel illud: ip̄e faciēs vl̓ aliꝰ quo facit cōſeqͥtur tātū īdulgētie. Sꝫ ſi ī forma īdulgētie dr̄: ſꝫſimpl̓r facit vel illd̓ hꝫ tātū īdulgētie: tūc pōiextēdi ad d̓fūctos quātūcūqꝫ iſte face̓t id dat̉ īdulgētia ītētōꝫ ſuā dirigeret ad d̓fūctos. Dare ergoīdulgētiā ē acciꝑe de illo theſauro ecc̄ie dicto. ſolue̓ debitis penarū recipiētibꝰ īdulgētias. Nec ē neceſſariū ſiqͥs ſacerdos ad dandā īdulgētiaꝫ. qꝛ ꝑtinetad iuriſditōeꝫ. papa pōit gnaͣlē īdulgētiā in aliqͣeccl̓ia. vel dat faciētibꝰ certū qͥd: īdulgētia ꝯſueuitappellari licꝫ corrupte a pēa culpa. Si diſcretenabil̓r detur: fiat debitū quo dat̉: dicit Hoſti. ille ſtatī euolat: ſi in tali ſtatu decedat ad celū.In palore īdulgētiā­ §. j.ruꝫ ē triplex. Una ē ex ꝑte xp̄i. ē meritū ſatiſfactio xp̄i: cuiꝰ vna gutta ſanguīs ſuffeciſſet. Un̄ iſtetheſaurꝰ ditauit ſpōſaꝫ ſuā eccl̓iaꝫ: reſtat ad mutuandū peccatoribꝰ gratis vn̄ ſatiſfaciāt. Scd̓a ē merita ſanctorū pene pēalitates: multō plura erogauerūt ꝙͣ meruerūt peccata eorū. Tercia ē ex ꝑte eccleſie .ſ. aliqd̓ opꝰ piū ſpūale vel tꝑale. Et lꝫ niſi ſit iuſta dāde indulgētie peccet cōcedens: qͣſi dilapidator tāti theſauri. videt̉ tn̄ valere illi cōditōeꝫ īpleret: niſi ip̄e illā ſine īpetrarꝫ. qꝛ tūc ip̄e peccaretſine ſufficiēti īpetrās. Si papa ꝓprio motu morientē abſolueret ab pena modū indulgētie: illepie crederet: ſtatī ad celū euolaret ac ſi nullā culpaꝫhr̄et: etiā ſi papa iuſtā cām non hr̄et. Sꝫ alij dicūt valet indulgētia collata ſine iuſta rōnabiliaquocūqꝫ detur. qꝛ ē ꝯͣ volūtateꝫ dei. ¶Et nota opbonū penale ſctōꝝ pōt dupl̓r cōſiderari. Uno iquātū meritoriū ſic trāſgredit̉ ꝑſonā merētꝭ: niſi ſolū merituꝫ xp̄i ſibi alijs meruit. et ſic nullꝰ pſmeruit ꝙͣ acceꝑit vel accepturꝰ ſit in ſeip̄o. Alio modo inquātū eſt ſatiſfactoriū. ſic ml̓ti ſancti plꝰ ſatiſfecerūt ꝙͣ debuer̄t. Quia ergo ſancti plus ſuſtinuer̄tꝙͣ meruerint. ſoluꝫ aīo merendi: ſed etiā ſatiſfaciendi. etiam ſe quidē primo: deinde om̄ibꝰ indigentibꝰ ẜm intentōem eccl̓ie. illis cedit in ſatiſfactōem ẜm īdigēt: reſiduū reſeruat̉ indigētibꝰ diſpenſandū per p̄latos eccl̓ie. Sic igit̉ tota ſatiſfactioxp̄i ceſſit in theſaurū ceteris nihil ſe. qꝛ nulliuspene debitor. De v̓gine Maria qꝛ nulliꝰ pene actuali erat debitrix om̄es eius penalitates cedūt nobisin ſatiſfactōeꝫ. Pena aūt originalis eſt mors nature ſatiſfecit ſe. qͥa illi erat debitrix. De alijs ſanctisqd̓ ſuꝑerogauerūt ſoluto debito ſuorum peccatorū:hoc remanet in theſauro eccl̓ie. Hec oīa. Pet̓. de. pal̓. Et nota ẜm Pe. de pal̓. vbi ſupra xp̄us non ſolūom̄ibus meruit: ſed oībꝰ ſatiſfecit. qꝛ ſuppoſitū agebat patiebat̉. Un̄ non ſoluꝫ actio meres: ſed etiampaſſio ſatiſfaciēs fuit infinita. eſt ergo ex inſufficientia paſſio xp̄i in ſacr̄is ſoluit: ſed ex dei ordinatōe qui gratis remittit. Dicere em̄ in ſacr̄is deꝰnil remittit: niſi quātum ſibi ſoluit̉. aut de theſaurocōmuni eccl̓ie. aut de theſauro cordis vel corporis vl̓oris: eſt dicere deū minus liberalē. Et licꝫ in hoc eētliberalitas hoīs xp̄i nobis coīcantis diuitias ſue penalitatis: in hoc tn̄ in nullo eſt liberalitas dei: quinihil de ſuo nobis donat. Propter qd̓ meliꝰ dr̄ ī ſacramētis ē liberatio vl̓ a tota pena: vel a partiali. non exſolutōe ſic̄ ī īdulgētijs: ſꝫ ex liberali dei remiſſiōe. Exmerito quidē xp̄i .i. amore xp̄i. ſed ex ſolutiōe xp̄i.et ſi peccato nature ſoluit ſatiſfecit: ſic peccato ꝑſone. Et ſi dicat̉: vltra infinitū nil ſit. vnū īfinitū cōſumat aliud. ergo ſatiſfactio xp̄i etſi fuit īfinita videtur exhauſta: tollendo penā infinitaꝫ .ſ. originalis culpe in baptizatis. nil ergo remanet ad ſoluenduꝫ in indulgētijs pro actualibus peccatis. Re-